Despre LUPTE

Citeste Articolul <Aparitia si Dezvoltarea luptelor in Romania>
Citeste Articolul <Dezvoltarea luptelor Romanesti pe Plan Mondial>

Luptele, un sport vechi de când lumea…

Procedee ale tehnicii de lupta intalnite si astăzi in sportul luptelor se regăsesc in frescele egiptene din anul 1500 înainte de Hristos. Dar, la fel ca pentru alte discipline clasice, Grecia antica reprezintă leagănul naşterii si impunerii luptelor drept una dintre cele mai nobile intreceri umane.

De altfel inca de la 1896 Jocurile Olimpice ateniene au inclus in programul întrecerilor si luptele.
Dar si pana a fi consacrate drept sport olimpic, luptele isi afla un loc privilegiat in mitologia lumii si asta nu ca o manifestare a forţei brute, dezlănţuite, ci o adevărata arta care punea in evidenta abilităţile procedurale, dibăcia, supleţea, inteligenta, curajul si forţa. Numai astfel legendarul TESEU a putut invinge in luptă Minotaurul, numai sub aceasta forma descrie Homer in lliada confruntările dintre Ajax si Ulise. Legendele, basmele tuturor popoarelor sunt abundent agrementate de momente in care personaje primordiale lupta fara arme, asigurând triumful binelui si dreptăţii.

Romanii au avut si au o adevărata vocaţie pentru intrecerea prin lupta dreapta.
Cum altfel decât prin lupta fara vreun mijloc sau obiect tehnic a invins Fat Frumos Zmeul?
Trînta, denumirea populara a luptei,constituie o valenţa instinctuala regăsita la fiecare om inca de la naştere. De cum se ridica in picioare copilul se ia la trinta cu obiectele sau fiinţele din jur, aceasta manifestare fiind simbolul celei mai sublime intreceri umane in care competitorii se confrunta cu miinile goale, “înarmaţi” doar cu ceea ce natura a oferit fiecăruia, fizic si spiritual.

In epoca moderna, inca inainte de a deveni disciplina sportiva cunoscuta sub denumirea de lupte, (libere sau greco-romane), trinta se bucura de mare trecere la romani: “voiniceasca”, “ciobăneasca”, sau “ursească” constituiau adevăratele puncte de atracţie la tirguri si iarmaroace. Tineri si batrini, orăşeni sau săteni: se adunau buluc sa admire bărbăţia, forţa, curajul si isteţimea lupatorilor.

De altfel, intrecerile populare, atit de larg raspindite, au reprezentat firesc si natural solul din care s-a născut Sportul Luptelor. Tocmai de aceea, la numai citiva ani de la includerea luptelor in programul olimpic, la Atena, in 1896 a si apărut primul luptător sportiv in tara noastra-Mitica Dona, iar  in 1906, deci acum un secol, s-au organizat, atit primul campionat national cit si primul turneu international de lupte in Romania!

Pentru ca apoi, biruind toate opreliştile si greutăţile, imediat după 1930 sa se nască Federaţia de profil, primul for oficial de conducere, care iată astăzi a ajuns la 75 de ani de existenta. La ceas aniversar, privind inapoi la ce s-a intimplat cu sportul luptelor atit in lume cit si la noi, se poate aprecia ca, deşi reprezintă una dintre cele mai vechi întreceri sportive, luptele au izbutit sa se adapteze continuu timpului, sa se modernizeze, reuşind astfel sa ramina permanent un sport viu, un punct de interes al celor mai vechi si importante dintre jocuri: olimpiadele.

Sportul celor puternici fizic si mental, aceasta disciplina temerara pe care nu o pot practica decit cei capabili de sacrificii, de permanentâ si cinstita confruntare cu sine si cu adversarii s-au. bucurat permanent de o mare popularitate printre romani.

Pe nedrept, si de prea multe ori ocoliţi de atenţia si recunoaşterea publica, membrii marii familii a luptelor si-au văzut cu seriozitate si temeinicie de treaba. Peste ani, ca intr-o adevărata ştafeta a generaţiilor, si-au predat unii altora flacăra trudei nedramuite, a disciplinei de fier, a incrincenarii, a muncii, valorificindu-si la maximum harurile dăruite de natura.
Ani de zile s-a vorbit cu temei de o adevărata scoală romaneasca de lupte. Simbolul ei cel mai inalt constituindu-l antrenorul emerit ION CORNIANU, una dintre cele mai mari personalităţi ale istoriei luptelor, cel care a coordonat timp de 4 decenii loturile noastre naţionale, avindu-si incrustata semnătura pe 161 de medalii olimpice, mondiale si europene cucerite de sportivii romani.

Recunoaşterea fireasca a valorii tehnicianului roman a venit si de La forurile internaţionale care l-au ales timp de 20 de ani preşedinta comisiei de antrenori ai Federaţiei Internationale de Lupte.

ION CORNIANU -”parintele” sportului luptelor din Romania, a fost ales mai bine de doua decenii si in Biroul executive al Federaţiei Internationale, oficiind totodată ca arbitru international peste 30 de ani.

Tezaurul sportiv romanesc ar fi astăzi cu mult mai sărac fara contribuţia in aur, argint si bronz ce străluceşte pe sutele de medalii aduse României de la toate intrecerile Europei si lumii de bravii ei luptători.
Voinicii, veniţi din trinta strămoşeasca, si-au reprezentat demn tara si neamul, chiar daca numai rareori truda si izbinzile lor au fost recompensate pe măsura.
De-a lungul a trei decenii nu mai puţin de 7 bravi luptători romani au cucerit laurii supremi – cei de campioni olimpici.

Pe drumul gloriei eterne deschis de DUMITRU PARVULESCU la Roma in 1960, au pasit apoi in triumf: GH. BERCEANU, NICOLAE MARTINESCU, STEFAN RUSU, VASILE ANDREI, ION DRAICA VASILE PUSCASU.
Aceştia sunt, asemeni legendelor biblice, cei 7 eroi romani intraţi in panteonul universal al poate celui mai vechi si mai curat dintre sporturi: luptele. Lor li se alătura zeci si zeci de campioni ai Europei si ai lumii daţi de sportul luptelor de la noi.

La ceas aniverar facem o remarca, aparent banala, dar care se constituie intr-un adevărat simbol pentru dăruirea si harul tuturor romanilor pentru sportul luptelor si totodată o pledoarie către cei in măsura sa-si indrepte atenţia spre unul dintre sporturile fundamentale care asigura attt sănătatea, vigoarea si dezvoltarea armonioasa a neamului cit si izbinzile aducătoare de faimaîn arenele lumii.

Spre deosebire de orice alta disciplina sportiva marii campioni ai luptelor nu s-au născut si nu s-au ridicat numai dintr-o anume zona geografica a României, ci, simbolizind o mare Românie, cu toate regiunile ei. campionii luptelor provin din toate colturile tarii, lata, spre exemplificare harta României in sportul luptelor reflectata prin cei 7 eroi olimpici: Bucurestiul l-a dat pe Dumitru Parvulescu, oltenia ,pe Gheorghe Berceanu ,pe Nicolae Marinescu,Bucovina ,pe Stefan Rusu , Ialomita , pe Vasile Andrei iar moldova pe Vasile Puscasu .

Acum, in clipe aniversare pentru sportul luptelor si, federaţie privind retrospectiv spre tot ceea ce a fost scrutam si spre viitor. In 2008, la Beijing, Jocurile Olimpice cheamă la o noua intrecere suprema. Vor fi doua decenii de la ultimul titlu olimpic. Luptătorii romani de astazi, indrumatorii lor au datoria reinnodarii şirului marilor triumfuri olimpice, li obliga tradita, ii obliga povestea adevărata a sportului luptelor din Romania, atit de sincer si patetic izvorita din vorbele primului roman campion olimpic la lupte, DUMITRU PIRVULESCU.

SINCRON:
“A fost frumos totusi greu dar frumos, 20 de ani de chin, a fost frumos. Daca m-as mai naste odata tot lupte as face.”

Citeste Articolul <Aparitia si Dezvoltarea luptelor in Romania>
Citeste Articolul <Dezvoltarea luptelor Romanesti pe Plan Mondial>